yinspirații

Pentru mine scrisul este ca un exercițiu de respirație.

Chiar dacă uneori îmi mai rătăcesc exprimările printre treburi urgente sau printre alte activități care îmi fac plăcere.

Chiar dacă uneori mă mai împiedic, atunci când vreau să scriu, de blocaje, de neinspirații, de trac și de grija căderii în derizoriu sau în imperfecțiune.

La finalul zilelor când nu apuc să scriu nimic, înainte să adorm, mă simt ca într-un motel precar, de pe marginea unei șosele: abia aștept să vină dimineața și să pornesc spre Casă.

Înțeleg, cu fiecare zi în care scriu și cu fiecare zi în care nu scriu, că nimic nu mă face mai fericită și nimic nu mă sperie mai tare decât să scriu din inimă și până la capăt.

Când scriu, simt că Sunt.

Când scriu din inimă, mă simt aproape de mine.

Și de tine.

Când scriu, mă simt Acasă.

Clara